Romania, mereu (ne)surprinzatoare!

In postarea anterioara va povesteam despre cainii fara adapost, despre grija unor oameni pentru acestia si incercarile lor de a ii face sa se simta cat de cat mai bine.
Despre un astfel de caine vreau sa va povestesc acum.
Tocmai cand incepuse iarna si criza incepea sa se resimta mai tare a aparut pe langa curtea noastra un catelus abandonat...un metis de terrier dupa mustatile razvratite...speriat de moarte si tremurand din toate cele.
Timp de cateva zile i-am dus regulat de mancare, incercand sa ma apropii de el...intr-un final am reusit sa il mangai dupa care relatia a evoluat. Intre timp a ales sa se "stabileasca" pe terenul viran de langa casa, asa ca i-am facut un cotet, care nu in mult timp i-a ramas cam mic...un cuplu din blocul de vis-a-vis i-au facut un cotet ceva mai mare care ii este si acum bun...toate bune si frumoase, Gogu devenind cainele iubit de toti, fiind un caine foarte cuminte si pupacios...asta pana azi...cand ajungand acasa vad o vecina ca era in locul viran, dar nici urma de cotet iar Gogu era cam speriat...o intreb ce s-a intamplat, iar biata femeie cu lacrimi in ochi imi spune..."nenorocitii aia de la 3 au iesit azi noapte si i-au aruncat cotetul si l-au batut fiindca au zis ca latra"!
Nu pot sa descriu exact ce am simtit in acel moment, dar era evident ca trebuie sa fac ceva rapid pentru Gogu, mai ales ca azi s-a instalat iar frigul...drept urmare l-am luat in curte, am driblat metisul Vasile pe care il avem de ceva ani si pe mai tanarul (3 ani) ciobanesc carpatin, Thor, l-am dus in curtea din spate si l-am instalat.
Am gasit si cotetul mai mare, i l-am adus in curte, momentan inca este in faza de stress, dar sper sa treaca repede peste ea si sa se imprieteneasca repede cu ceilalti 2 zevzeci, astfel incat sa il pot lasa in toata curtea.
Cat despre vecin...I`m in hunting mode!
P.S. Poza cu Gogu!

Drama celor de langa noi!

Astazi a fost o zi cu totul deosebita!
Ieri, 4 martie, sotia mea vine si ma intreaba daca vreau sa mergem a doua zi dimineata sa ducem de mancare la niste caini...
Amandoi suntem iubitori de animale...urasc diminutivele...animalutze...pai cum sa-i zic animalutz ciobanescului meu carpatin de 80 de kile???...acasa avand o mini gradina zoologica formata din 5 pisici si 2 caini, plus un caine adoptiv langa casa, dotat cu cotet si bol pentru mancare :)
Asa ca eram vag nelamurit..si mi-a povestit ca a gasit pe facebook un grup de oameni care ajuta animalele aflate in dificultate, astfel incat am aflat ca este o doamna pe langa Alexandria care adaposteste si hraneste mai mult de 40 de caini. Din pacate situatia financiara s-a deteriorat foarte foarte mult, astfel incat acum practic hrana este oferita de diverse persoane care aduna o suma oarecare de bani si cumpara hrana pentru acesti caini. Problema era oarecum stringenta, astazi nu mai avea ce sa le dea sa manance, bani nu mai avea iar magazinul din sat nu-i mai dadea paine nici macar pe datorie...am zis ok, mergem!
Imediat dupa ce am zis ca sunt ok cu treaba asta mi-a zis ca trebuie sa ma intalnesc cu un tip care vrea sa contribuie cu 100 de lei pentru hrana cateilor. M-am intalnit cu persoana respectiva, am luat banii si in drum spre casa am aflat ca mai este o persoana care vrea sa contribuie la aceasta cheta cu 250 de lei, bani din care sa platim benzina si sa luam de mancare. O a treia persoana a intrebat daca poate sa mearga cu noi...evident am acceptat. Dimineata la ora 10 am ajuns in cartierul Militari sa cumparam hrana pentru caini, am cumparat 18 saci de cate 10 kg si ne-am pus pe drum. Nimic de povestit despre drum, aceleasi gropi ca de obicei...
Am ajuns la destinatie unde am gasit un adapost construit din ce s-a putut pentru cainii fara stapan...peste 40 de caini. In momentul in care am intrat in curte au stiut ca le aducem hrana si se simtea bucuria lor. Un baiat certaret m-a certat pana am reusit sa descarcam sacii cu hrana dupa care a venit sa ne jucam. Orice persoana care a intrat in contact cu un animal parasit stie cat de afectuos este...
Nu scriu acest articol pentru a va povesti prea multe din senzatiile traite ci pentru a cere un AJUTOR!
Ajutati grupul acesta de oameni sa isi continue munca pe care o faca si sa salveze si ajute cat mai multe animale aflate in dificultate. Ajutorul poate sa fie de orice natura, dar mai ales materiala, fiindca hrana costa bani! Preturile sunt mici, un sac de 10 kg de hrana este 20 de lei, o nimica toata, dar 18 saci probabil ca ajung 4 zile...
Gasiti pe blog un link catre pagina lor de facebook sau puteti sa imi spuneti mie, de azi am o noua misiune...sa ajut cat mai activ miscarea asta...
Folositi cu incredere zona de comentarii pentru intrebari, detalii sau orice ganditi in legatura cu subiectul asta...nu fiti indiferenti...celor care vor fi nesimtiti nu am nici o problema sa le raspund cu aceeasi moneda!

P.S. Intamplator pe data de 7 martie 2011 a aparut la Acasa TV un material despre persoana despre care am povestit...mai multe detalii aici...

http://www.acasatv.ro/emisiuni/o-femeie-locuieste-cu-47-de-caini-si-cu-fiica-ei-de-un-an-video.html