Dupa cum v-am mai povestit, "prestez" la Romanian Adventure ca trainer...de rafting, de team-building cat si ca instructor de scufundari. Programul pentru week-endul 15 -17 aprilie era batut in cuie sa fie ce explorare a zonelor apropiate de Bucuresti ca eventuala destinatie pentru rafting. Toate stabilite din timp, batute in cui, dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, pe masura ce ne apropiam de data stabilita, gasca de amici scadea vertiginos, astfel incat vineri seara, la ora plecarii am ramas 11 persoane.
Bine si asa, decat deloc...si am pornit la drum...Bucuresti - Buzau - Nehoiu-Cabana.....ooo da, cabana...cabana cu sobe, cu podea din lemn, cu presuri tesute, cu muschi de porc tinut in garnita la untura....inca oftez la amintirea ei...abia astept sa ma intorc.
Fiind noapte nu ne-am dat bine seama de cadrul natural, asa ca ne-am avantat intr-un vin de Focsani furnizat de colegul Adi, pentru care ii multumim :) si un gratar la ora tarzie. Detaliile primei seri sunt probabil aceleasi cu a multora dintre oamenii care ajung pe la o cabana...asa ca o sa trec direct la dimineata.
Ei bine surpriza....o padure deasa de ambele parti, un parau vijelios in fata cabanei, cu o cascada impresionanta, rau care cara cu el regretul meu ca nu aveam caiacul la noi...
Asa ca ziua de sambata a inceput direct cu valuri si ape inspumate, dar si cu nori si o ploaie marunta...drept urmare am sarit cat mai repede in masina si am luat-o spre confluenta Buzaului cu Basca, sa punem barca la apa cat mai repede. Echiparea in viteza, in timp ce Vali umfla metodic barca...lansare la apa si hai!
Primul contact cu Buzaul a fost mai mult decat promitator, barca urcand si coborand vijelios pe mai multi zeci de metri....buuun, ne place, Buzaul promite, asa ca preiau comanda si incepem atacul in mars fortat asupra Buzaului in timp ce ochii imi faceau ca sirena in cautarea celor mai inspumate valuri...care nu au fost deloc putine. Trecem si de ele si vaslim ca turbatii sa gasim urmatoarele..si urmatoarele...si urmatoarele. La un moment dat imi dau seama ca am ajuns in locul stabilit pentru iesire, tragem tare, scoatem barca la mal si ne consultam ceasurile...putin sub 30 de minute...si ne apucam sa radem ca prostii...adrenalina isi facea de cap.
Discutii rapide, scurte...ce taaare...bai, chiar misto...asa ca ne grabim sa urcam barca pe masina, si hai sus sa ne dam iar...tura a doua a durat 18 minute, iar pescarii de pe Buzau isi faceau cruce cand treceam.
Ok, ne-am consultat si am stabilit ca e momentul sa ne intoarcem la cabana sa ne ocupam si de aspectele culinare si sa nu monopolizam iesirea ca printre noi mai erau si "civili" cum ar fi sotiile.
Gratar facut la lemn de mesteacan nu cred ca intereseaza prea mult, asa ca o sa sar direct la ziua de duminica.
Am pornit de dimineata spre Varlaam in cautarea unui lac misterios, sa ma scufund cu Victor (OMUL care m-a facut instructor de scufundari) sa vedem ce minunatii ascunde. Dupa un drum hartanos in care Ciprian isi blestema soarta si pe mine ca l-am bagat cu A3-u` in fundu` lumii...plin de pietre :)
Dupa mai mult de o ora de mers am reusit sa ne intalnim cu padurarul care atunci cand l-am intrebat de lac ne-a zis ca stie unde e...dupa care l-am intrebat cum putem ajunge, intrebare la care ne-a raspuns...asta nu mai stiu :)
Eu cu Victor eram deja panicati...ne uitam la padurar, ne uitam la echipament si stiam ca nu o sa putem ajunge. Ca sa fie si mai dureroasa situatia, padurarul ne-a aratat poze cu lacul, care era o minunatie. Era sarea de pe rana, dar pentru moment a trebuit sa ne recunoastem invinsi...dar doar pentru moment!
Lacul respectiv ramane pe lista locurilor de bifat, dar cu o alta abordare a problemei.
Asa ca duminica a fost o zi pentru explorare dar fara un succes notabil, doar cu placerea oferita de frumusetea zonei si mai ales cu salbaticia ei; aproape ca simteai energia navalind peste tine, din locul ala atat de putin umblat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu