Translate

sâmbătă, 14 februarie 2015

Emiratul Abu Dhabi

Asa cum spuneam ieri, o sa incerc sa descriu fiecare emirat asa cum l-am vazut eu...asa ca voi incepe cu Abu Dhabi, fiindca a fost primul meu contatct cu UAE si fiindca aici traiesc.
Emiratul Abu Dhabi este cel mai mare dintre cele 7 emirate, cu resurse importante de titei si gaze.
Ca geografie variaza de la plaje minunate, albe, cu o fauna variata, atat marina cat si terestra, Nu e deloc neobisnuit sa vezi cate un delfin jucandu-se langa barca ta.




Orasul cel mai important, capitala UAE, este Abu Dhabi. Este un oras cosmopolit, dar mult mai linistit decat Dubai. Cel mai important hotel este Emirates Palace, un hotel de referinta pentru ceea ce inseamna cazare de lux, fiind cotat la hotel de 7 stele.
Diametral opus pe aceelasi bulevard (Cornish Road) se afla portul Zayed si piata de peste.
Nu o sa fac o descriere a orasului, sunt convins ca l-au descris altii mult mai bine decat mine, iar peronal nu sunt atras de citadele.
Partea mai salbatica a emiratului Abu Dhabi se contureaza intr-un desert in care te simti atat de mic in comparatie cu nesfarsitele dune care se unduie in fata farurilor.






Iar atunci cand ai trecut de maretia dunelor, esti covarsit de un peisaj aproape desprins din "Dune", si incerci sa gasesti sietches-urile fremenilor.





Va urma...



vineri, 13 februarie 2015

Punct...si de la capat


Dupa cum spuneam acum ceva timp, am decis sa continui calatoriile, observad cat mai distant si cat mai atent locurile prin care ma plimba viata...astfel incat acum am ajuns in Emiratele Arabe.
Prima tentatie a oamenilor cu un nivel mediu sau scazut de caldura dar cu un nivel maxim de igoranta este sa ma intrebe...pai si nu e periculos? Lucrurile se schimba radical atunci cand asociaza UAE-ul cu Dubai-ul, se schimba retorica iar intrebarea urmatoare este "dai si tu o bere, ca vorba aia, muncesti la arabi"...
Nu, nu este deloc periculos...chiar tind sa cred ca este unul dintre cele mai sigure locuri din lume.
Traiesc in UAE de mai bine de 2 ani, si pot spune ca nu a fost nici un moment in care sa ma simt amenintat sau sa nu fiu in siguranta.
UAE este un amalgam de nationalitati, culturi si civilizatii...cca 200 de nationalitati. Cea mai frecventa intrebare atunci cand intalnesti pe cineva nou este "de unde esti?"
Pentru unii este o statie in lunga calatorie numita viata, pentru altii este o aspiratie, pentru cei mai multi reprezinta promisiunea unei vieti mai bune...un el Dorado al zilelor noastre.
UAE-ul este format din 7 emirate :

  • Emiratul Abu Dhabi ( orasul Abu Dhabi este capitala UAE (nu Dubaiul)
  • Emiratul Dubai
  • Emiratul Sharjah
  • Emiratul Ajman
  • Emiratul Um al Quwain
  • Emiratul Ras al Khaimaj
  • Emiratul Fujairah
Cu toate ca Uniunea este destul de mica teritorial, diveritatea sociala si geografica este foarte mare. In zilele ce urmeaza o sa incerc sa descriu prin perceptia mea fiecare dintre cele 7 emirate.

marți, 8 ianuarie 2013

Romania te iubim ca ca tine nu gasim!!!!

Nu am mai scris de multa vreme pe aici si as vrea sa ma apuc sa o fac din nou, fiindca am destul de multe lucruri noi de impartasit....dar o sa incep cu cel mai recent...acum 7 saptamani m-am angajat la o firma in Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite....toate bune si frumoase.
Sa pot conduce aici imi trebuie un permis de conducere scris in araba, deci trebuie sa imi schimb permisul de conducere....buuun.... trimit soferul la Ambasada rromaniei sa imi traduca permisul din romana in araba. Se intoarce si imi spune ca au zis ca trebuie sa ma duc personal...oare de ce? Asa ca sun si le spun ca trebuie sa imi schimb permisul de conducere si am nevoie de traducerea si legalizarea permisului din romana in araba...imi spune ca nu au traducator de araba (ca vorba aia, vorbeam cu ambasada rromaniei la Paris) si ca nu e nici o problema, ca mi-l traduc in engleza si pe urma pot sa il traduc in araba...si ca ma costa 385 de lei!
Nu scriu mai mult fiindca nu am ce sa comentez pe tema asta, vreau doar sa multumesc ambasadei ca ajuta romanii de pretutindeni....cred ca ma duc sa imi depun actele de cetatenie araba si nu imi mai trebuie traduceri din romana!


miercuri, 18 ianuarie 2012

Revolta peace day!

De 5 zile urmaresc evolutia evenimentelor din Bucuresti. Sincer nu am dat mare atentie evenimentelor petrecute in tara fiindca daca se termina in Bucuresti, e clar ca o sa se stinga si in rest...si ce observ. Sunt uimit de gradul de "adormire" a populatiei si ei cred ca demonstreaza. Toata lumea tipa de "huliganii", "ultrasii", "nenorocitii" care au fost violenti in relatiile cu autoritatile. Nu spun ca e un lucru bun sa faci treaba asta, nu spun ca sunt niste revolutionari, dar la fel cum nu spun nici ca jandarmeria si-a facut treaba profesionist. Analizata la nivel de individ toti sunt nemultumiti...atat protestatarii, violenti sau nu, cat si fortele de ordine...toti traiesc aceeasi mizerie, dar frustrarile si invrajbirea basista din ultimii ani acum isi arata roadele.
Analizand in plan mai amplu observam ca mult prea iubitu` si marele conducator TB e presedinte si executiv de vreo 7 ani...aproape o treime din perioada noastra de democratie....si inca urla ca iliescu a facut si a dres...fratioare, daca in 7 ani nu esti in stare sa indrepti raul asta si doar ingropi tara, pai inseamna ca nu stii cu ele...si cand nu stii...ia aminte de la ultrasi...te cer afara! (ocazie pentru o noua cerere...Gigi, vinde, pleaca, mori!)
Revenind la oile noastre (sic!) sa vedem putin cum e cu revolta asta...aia de incendiaza si se bat sunt niste golani care nu fac decat rau. Pe de cealalta parte avem oamenii civilizati care isi exprima problemele, lipsa de incredere fata de guvern si nemultumirea fata de Traian Basescu. Pe acestia as vrea sa ii analizez! De pe la ora 14 incep sa apara in Piata Universitatii din ce in ce mai multi batrani...nemultumiti si pe buna dreptate. Intai ii controleaza jandarmeria sa nu aibe pietre, petarde (ramase de la revelion), batiste cu muci sau proteze de rezerva...ai trecut de faza asta, ne aliniem frumos si scandam...JOS BASESCU! si sunt iar de acord! dupa care apar corporatistii...care sunt nemultumiti ca s-a scumpit haleu` in carrefour...si nu le mai convine...sincer nici mie...dar hai sa trecem pe la jandarmi, sa ne controleze, sa nu fim periculosi cumva. Bun, revoltatii au un spatiu bine demarcat de unealta puterii (jandarmeria), in care striga tot ce vrea...cam ca pe stadion...doar ca mai rai...ca incita la violenta (moarte lui basescu, etc)....deci unde e revolta? in spatiul demarcat de politie si jandarmi. Daca tipati prea tare, dupa 12 faceti vizita la sectie. Dupa care ni se spune ca trebuie sa iesim in spatiul asta sa spunem ce avem de spus...si ca prea-maritul Traian Basescu o sa ne asculte si o sa se induioseze si o sa rezolve doleantele..."Daca Parlamentul va vota suspendarea mea din functie, imi voi da demisia, a anuntat ieri presedintele Traian Basescu"...e na ca nu e prima oara cand ne minte! Ei bine sunt de parere ca aparatul de reprimare functioneaza ireprosabil...lasa lumea sa faca valuri...ca o sa devina din ce in ce mai mici si se sting, dar sa le controlam, cam asta se intampla.
Pe de cealalta parte, a iesi in piata la Universitate si sa strigi ceva si cand se impute situatia sa faci un dansul pinguinului pare mult mai cool si mai la moda decat Bamboo in perioada asta. De ce nu apare nimeni la Romana si sa ii ia nepregatiti? Fiindca suntem pe un stadion fara jucatori, paziti de jandarmerie si suntem liberi...dar cu limita! Pe de cealalta parte, Basescu in nemarginita lui nesimtire asteapta sa se stinga tot, facand miscari becaliene...readucerea lui Arafat seamana teribil cu aducerea lui Lacatus pentru a impaca galeria!
Viva la revolucion!

luni, 5 septembrie 2011

Scufundari in Vama Veche...

...sau cum poate o luna petrecuta in Vama sa te schimbe.
Tocmai am revenit dupa o luna petrecuta in Vama la scufundari, luna in care am bagat in apa circa 200 de oameni. Acesta este prima postare despre experienta avuta, despre impresii si trairi legate de oamenii cunoscuti cu aceasta ocazie si mai ales de prieteniile legate...multumesc pe aceasta cale pentru energia pozitiva pe care am primit-o de la noii mei prieteni...Chiri, Andrei, Lala, Vali, Costin, Alex, Emil, Gabi, Cata, Sacha...daca am uitat pe cineva, il rog sa ma traga de maneca...
Revin cu o noua povestire zilele urmatoare.
Tot odata vreau sa mentionez un lucru trist, prietenul meu Codrin nu mai este printre noi, a murit din cauza unui accident stupid de ATV. Vaya con Dios amigo, see you on the other side!

duminică, 24 aprilie 2011

Pastele subacvatic!

Hristos a inviat!
Asa incepe orice zi de pasti...hai sa adaugam si gestul cu degetul mare orientat in jos, astfel incat sa dam startul coborarii subacvatice. De ce sa stam in casa si sa ne imbuibam fara finalitate cand putem sa iesim la un gratar pe Mihailesti si inainte de spritz/bere/alteaclooale si mancare bagam o scufundare. Si poate punem si un somn pe gratar :)... pescuit cu lanseta, departe de mine gandul sa il intep cu tepusa...ca vorba aia, am harpon! Cine se baga? Eu stiu locurile dragute si propice activitatii gratargistice, cat si cele in care sa intindem niste lansete.
Detalii despre scufundarea in Mihailesti, maine :)

luni, 18 aprilie 2011

Cu raftul pe Buzau

Week-end-ul care tocmai s-a incheiat a fost unul surprinzator de placut...am testat Buzaul ca rau pentru rafting...dar surprizele au fost nenumarate.
Dupa cum v-am mai povestit, "prestez" la Romanian Adventure ca trainer...de rafting, de team-building cat si ca instructor de scufundari. Programul pentru week-endul 15 -17 aprilie era batut in cuie sa fie ce explorare a zonelor apropiate de Bucuresti ca eventuala destinatie pentru rafting. Toate stabilite din timp, batute in cui, dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, pe masura ce ne apropiam de data stabilita, gasca de amici scadea vertiginos, astfel incat vineri seara, la ora plecarii am ramas 11 persoane.
Bine si asa, decat deloc...si am pornit la drum...Bucuresti - Buzau - Nehoiu-Cabana.....ooo da, cabana...cabana cu sobe, cu podea din lemn, cu presuri tesute, cu muschi de porc tinut in garnita la untura....inca oftez la amintirea ei...abia astept sa ma intorc.
Fiind noapte nu ne-am dat bine seama de cadrul natural, asa ca ne-am avantat intr-un vin de Focsani furnizat de colegul Adi, pentru care ii multumim :) si un gratar la ora tarzie. Detaliile primei seri sunt probabil aceleasi cu a multora dintre oamenii care ajung pe la o cabana...asa ca o sa trec direct la dimineata.
Ei bine surpriza....o padure deasa de ambele parti, un parau vijelios in fata cabanei, cu o cascada impresionanta, rau care cara cu el regretul meu ca nu aveam caiacul la noi...
Asa ca ziua de sambata a inceput direct cu valuri si ape inspumate, dar si cu nori si o ploaie marunta...drept urmare am sarit cat mai repede in masina si am luat-o spre confluenta Buzaului cu Basca, sa punem barca la apa cat mai repede. Echiparea in viteza, in timp ce Vali umfla metodic barca...lansare la apa si hai!
Primul contact cu Buzaul a fost mai mult decat promitator, barca urcand si coborand vijelios pe mai multi zeci de metri....buuun, ne place, Buzaul promite, asa ca preiau comanda si incepem atacul in mars fortat asupra Buzaului in timp ce ochii imi faceau ca sirena in cautarea celor mai inspumate valuri...care nu au fost deloc putine. Trecem si de ele si vaslim ca turbatii sa gasim urmatoarele..si urmatoarele...si urmatoarele. La un moment dat imi dau seama ca am ajuns in locul stabilit pentru iesire, tragem tare, scoatem barca la mal si ne consultam ceasurile...putin sub 30 de minute...si ne apucam sa radem ca prostii...adrenalina isi facea de cap.
Discutii rapide, scurte...ce taaare...bai, chiar misto...asa ca ne grabim sa urcam barca pe masina, si hai sus sa ne dam iar...tura a doua a durat 18 minute, iar pescarii de pe Buzau isi faceau cruce cand treceam.
Ok, ne-am consultat si am stabilit ca e momentul sa ne intoarcem la cabana sa ne ocupam si de aspectele culinare si sa nu monopolizam iesirea ca printre noi mai erau si "civili" cum ar fi sotiile.
Gratar facut la lemn de mesteacan nu cred ca intereseaza prea mult, asa ca o sa sar direct la ziua de duminica.
Am pornit de dimineata spre Varlaam in cautarea unui lac misterios, sa ma scufund cu Victor (OMUL care m-a facut instructor de scufundari) sa vedem ce minunatii ascunde. Dupa un drum hartanos in care Ciprian isi blestema soarta si pe mine ca l-am bagat cu A3-u` in fundu` lumii...plin de pietre :)
Dupa mai mult de o ora de mers am reusit sa ne intalnim cu padurarul care atunci cand l-am intrebat de lac ne-a zis ca stie unde e...dupa care l-am intrebat cum putem ajunge, intrebare la care ne-a raspuns...asta nu mai stiu :)
Eu cu Victor eram deja panicati...ne uitam la padurar, ne uitam la echipament si stiam ca nu o sa putem ajunge. Ca sa fie si mai dureroasa situatia, padurarul ne-a aratat poze cu lacul, care era o minunatie. Era sarea de pe rana, dar pentru moment a trebuit sa ne recunoastem invinsi...dar doar pentru moment!
Lacul respectiv ramane pe lista locurilor de bifat, dar cu o alta abordare a problemei.
Asa ca duminica a fost o zi pentru explorare dar fara un succes notabil, doar cu placerea oferita de frumusetea zonei si mai ales cu salbaticia ei; aproape ca simteai energia navalind peste tine, din locul ala atat de putin umblat.
Prima impresie din Buzau. O sa postez si poze cu lacul de deasupra apei si de sub apa cat de curand! Momentan poza cu Buzaul!

joi, 17 martie 2011

Romania, mereu (ne)surprinzatoare!

In postarea anterioara va povesteam despre cainii fara adapost, despre grija unor oameni pentru acestia si incercarile lor de a ii face sa se simta cat de cat mai bine.
Despre un astfel de caine vreau sa va povestesc acum.
Tocmai cand incepuse iarna si criza incepea sa se resimta mai tare a aparut pe langa curtea noastra un catelus abandonat...un metis de terrier dupa mustatile razvratite...speriat de moarte si tremurand din toate cele.
Timp de cateva zile i-am dus regulat de mancare, incercand sa ma apropii de el...intr-un final am reusit sa il mangai dupa care relatia a evoluat. Intre timp a ales sa se "stabileasca" pe terenul viran de langa casa, asa ca i-am facut un cotet, care nu in mult timp i-a ramas cam mic...un cuplu din blocul de vis-a-vis i-au facut un cotet ceva mai mare care ii este si acum bun...toate bune si frumoase, Gogu devenind cainele iubit de toti, fiind un caine foarte cuminte si pupacios...asta pana azi...cand ajungand acasa vad o vecina ca era in locul viran, dar nici urma de cotet iar Gogu era cam speriat...o intreb ce s-a intamplat, iar biata femeie cu lacrimi in ochi imi spune..."nenorocitii aia de la 3 au iesit azi noapte si i-au aruncat cotetul si l-au batut fiindca au zis ca latra"!
Nu pot sa descriu exact ce am simtit in acel moment, dar era evident ca trebuie sa fac ceva rapid pentru Gogu, mai ales ca azi s-a instalat iar frigul...drept urmare l-am luat in curte, am driblat metisul Vasile pe care il avem de ceva ani si pe mai tanarul (3 ani) ciobanesc carpatin, Thor, l-am dus in curtea din spate si l-am instalat.
Am gasit si cotetul mai mare, i l-am adus in curte, momentan inca este in faza de stress, dar sper sa treaca repede peste ea si sa se imprieteneasca repede cu ceilalti 2 zevzeci, astfel incat sa il pot lasa in toata curtea.
Cat despre vecin...I`m in hunting mode!
P.S. Poza cu Gogu!



sâmbătă, 5 martie 2011

Drama celor de langa noi!

Astazi a fost o zi cu totul deosebita!
Ieri, 4 martie, sotia mea vine si ma intreaba daca vreau sa mergem a doua zi dimineata sa ducem de mancare la niste caini...
Amandoi suntem iubitori de animale...urasc diminutivele...animalutze...pai cum sa-i zic animalutz ciobanescului meu carpatin de 80 de kile???...acasa avand o mini gradina zoologica formata din 5 pisici si 2 caini, plus un caine adoptiv langa casa, dotat cu cotet si bol pentru mancare :)
Asa ca eram vag nelamurit..si mi-a povestit ca a gasit pe facebook un grup de oameni care ajuta animalele aflate in dificultate, astfel incat am aflat ca este o doamna pe langa Alexandria care adaposteste si hraneste mai mult de 40 de caini. Din pacate situatia financiara s-a deteriorat foarte foarte mult, astfel incat acum practic hrana este oferita de diverse persoane care aduna o suma oarecare de bani si cumpara hrana pentru acesti caini. Problema era oarecum stringenta, astazi nu mai avea ce sa le dea sa manance, bani nu mai avea iar magazinul din sat nu-i mai dadea paine nici macar pe datorie...am zis ok, mergem!
Imediat dupa ce am zis ca sunt ok cu treaba asta mi-a zis ca trebuie sa ma intalnesc cu un tip care vrea sa contribuie cu 100 de lei pentru hrana cateilor. M-am intalnit cu persoana respectiva, am luat banii si in drum spre casa am aflat ca mai este o persoana care vrea sa contribuie la aceasta cheta cu 250 de lei, bani din care sa platim benzina si sa luam de mancare. O a treia persoana a intrebat daca poate sa mearga cu noi...evident am acceptat. Dimineata la ora 10 am ajuns in cartierul Militari sa cumparam hrana pentru caini, am cumparat 18 saci de cate 10 kg si ne-am pus pe drum. Nimic de povestit despre drum, aceleasi gropi ca de obicei...
Am ajuns la destinatie unde am gasit un adapost construit din ce s-a putut pentru cainii fara stapan...peste 40 de caini. In momentul in care am intrat in curte au stiut ca le aducem hrana si se simtea bucuria lor. Un baiat certaret m-a certat pana am reusit sa descarcam sacii cu hrana dupa care a venit sa ne jucam. Orice persoana care a intrat in contact cu un animal parasit stie cat de afectuos este...
Nu scriu acest articol pentru a va povesti prea multe din senzatiile traite ci pentru a cere un AJUTOR!
Ajutati grupul acesta de oameni sa isi continue munca pe care o faca si sa salveze si ajute cat mai multe animale aflate in dificultate. Ajutorul poate sa fie de orice natura, dar mai ales materiala, fiindca hrana costa bani! Preturile sunt mici, un sac de 10 kg de hrana este 20 de lei, o nimica toata, dar 18 saci probabil ca ajung 4 zile...
Gasiti pe blog un link catre pagina lor de facebook sau puteti sa imi spuneti mie, de azi am o noua misiune...sa ajut cat mai activ miscarea asta...
Folositi cu incredere zona de comentarii pentru intrebari, detalii sau orice ganditi in legatura cu subiectul asta...nu fiti indiferenti...celor care vor fi nesimtiti nu am nici o problema sa le raspund cu aceeasi moneda!



P.S. Intamplator pe data de 7 martie 2011 a aparut la Acasa TV un material despre persoana despre care am povestit...mai multe detalii aici...

luni, 28 februarie 2011

Romanian Adventure Fest

Stiu ca nu am mai scris de foarte mult timp, promit ca o sa revin, a fost o perioada foarte incarcata din punct de vedere al activitatilor sportive si pregatirii mele, intre timp am devenit instructor de scufundari, membru al poate celei mai prestigioase organizatii de scafandri recreationali din lume, NAUI (National Association of Underwater Instructors) unde am numarul de brevet 52723.
Asta a fost intro la ceea ce as vrea sa va prezint.
Romanian Adventure, firma la care prestez, organizeaza...organizam.. :) un nou concept de festival, denumit Romanian Adventure Fest. Nu este un festival dedicat practicantilor de sporturi extreme ci este un festival pentru oamenii obisnuiti care probabil nu au intrat in contact cu aceste sporturi pana acum. O sa fie sporturi multe, distractie, concerte, concursuri...dar si logistica necesara pentru practicantii inraiti de sporturi "X"
Va asteptam in numar cat mai mare sa aratam ca in Romania exista posibilitatea de a face turism!
Detalii pe site-ul evenimentului Romanian Adventure Fest, http://www.adventurefest.ro/

duminică, 25 octombrie 2009

Rafting de noapte

Ieri, 24 octombrie 2009 am incercat o noua senzatie, raftingul de noapte...incredibil...revin maine cu o poveste intreaga si cu poze...

duminică, 13 septembrie 2009

Inceputurile

Acum, ca v-am făcut o idee despre ce o să vă povestesc, ar fi bine sa purced la drum.
Începuturile...atracția față de sporturile purtatoare de litera X nu a fost vie întotdeauna, ba chiar aș spune că atunci cand eram copil, eram individul pe care nu l-ai fi văzut să facă ceva periculos, chiar din contră.
Nu stiu încă momentul și motivul pentru care am început să fiu atras de sporturile extreme, cert este ca la un moment dat accidentarile și cusăturile nu mi s-au mai părut un lucru atât de rău. Primele încercări au fost legate de alpinism, bouldering (termenul l-am învățat după ce m-am apucat de studiat sporturile, la vremea aia îl făceam de nebuni).
In urmă cu 6 ani îmi priveam colegii din colțul în care era instalat biroul si încercam sa le explic, fără mare succes, că geografia este o știință aplicată, nu este o ramură academică a științelor...
Asta s-a întâmplat până când cineva mai sus pe scara ierarhică mi-a sugerat că blugii mei rupți si tricourile ar trebui să le schimb cu un costum, cu o cămașă și bineințeles o cravată. Momentul a fost crucial! A fost acel lucru care m-a făcut să îmi caut identitatea în lucruri care mă reprezintă, în acțiuni pe care să le simt.
Împreună cu doi amici am pus bazele unei mici firme bazată pe sporturi extreme; simțeam ca este lucrul în care mă regăsesc. Și așa am pașit in lumea river raftingului.
Trage stânga! Mai tare! Dreapta ușor contra...Toata lumea trage acum tare, haideți, ieșim tare din cataracte! Atenție dreapta, stâncă! Nu ratăm cataractele alea...și.....am trecut cu bine, bravo! Cam așa arată indicațiile pe care le dai atunci când cobori cu un grup de oameni care nu au trăit până atunci senzația pe care o ai atunci când plutești în viteză deasupra unui râu de munte învolburat.
După primul rând de cataracte parcurse cu bine, udați pe față de apele râului, cu adrenalina circulând după bunul plac prin organism și cu încrederea în sine considerabil ridicată, ne calmăm ușor-ușor și începem să învățăm să vâslim ca o echipă. Urmarește-l pe cel din față și toată lumea vaslește deodata! Fața, mai tare! Bagă padela cum trebuie și trage! Urmează o zonă cu apă mai mică și liniștită, care trebuie parcursă cât mai repede. În față se profilează un nou șir de cataracte, de data asta ceva mai serioase...ne pregatim sa le atacăm cât mai corect...las-o ușor la mine, îi șoptesc celui de lângă mine...nu trage nimeni! așteptați semnalul meu...
Intrăm în apele învolburate...barca se ridica violent după care se prabușește sub apă...persoanele din fața bărcii nu se văd...sunt sub apă...urmează un salt destul de puternic si aceleași persoane sunt în aer, concentrați, așteptând semnalul..Stânga tare acum! iar barca cotește brusc spre dreapta...Stânga sta, trage dreaptaaaa.....acum! botul bărcii virează stânga, ocolind o stâncă...toata lumea tare și ieșim!
Va urma...

joi, 3 septembrie 2009

Xsports.Partea II

Xsports. Partea II -a. Tendinta actuala



Ca o definitie vulgara, sporturile extreme reprezinta suma sporturilor in care adrenalina este produsa atat de sportiv cat si de spectator, senzatiile tari sunt traite de ambii participanti, iar riscul de a te accidenta, indiferent de nivelul de pregatire a sportivului, este ridicat.

Titulatura de sporturi extreme este data unui numar mare de sporturi care indeplinesc cel putin aceste doua conditii. Daca ar fi sa facem o inventariere a sporturilor care intra sub incidenta acestei "etichete", trebuie sa gasim tendintele actuale a acestora in mediile in care sunt practicate.



Urban vs Wild

Din punct de vedere al mediului putem sa identificam doua mari ramuri: sporturile extreme urbane pe de-o parte si sporturile extreme care se desfasoara in "salbaticie".

In societatea actuala, sporturile extreme raman in continuare in apanajul "salbaticilor moderni", dar care sunt din ce in ce mai mult vazuti ca sportivi profesionisti, la fel ca orice alt practicant de sport, doar cu o doza ceva mai mare de "nebunie" decat ceilalti.



Diferente

Diferentele dintre sporturile extreme urbane si cele practicate in mediul natural sunt de cel putin doua tipuri, daca facem referire la modul in care sunt practicate. Sporturile extreme urbane folosesc constructii care imita conditiile naturale, dar avand in vedere densitatea obstacolelor intalnite, fac sa creasca intensitatea experientelor asa-numite extreme in detrimentul duratei de practicare, dar folosirea, in mare parte, a aceluias tip de echipament ca si in cazul practicarii lor in conditiile naturale.

A doua, si cea mai semnificativa diferenta o reprezinta practicarea unor sporturi care sunt specifice doar zonelor urbane si care folosesc materiale si tehnici complet diferite de cele folosite in cealalta categorie de sporturi extreme.

Diferentele apar totodata si la sporturile care se ragasesc sub denumirea de sporturi extreme, prin faptul ca unele sunt sporturi de performanta, recunoscute ca probe sportive de catre forurile oficiale, aici putand face referire la river rafting care a devenit sport olimpic de la Olimpiada de la Atena din anul 2004?, iar altele sunt practicate de pasionati, subiectiv fiind, in aceasta ramura regasindu-se spiritul de "extremer".

Daca cineva intreaba care sunt acele sporturi pe care le numim ca fiind extreme, nu cred ca cineva poate sa-i raspunda foarte clar; diferenta consta in faptul ca unele dintre ele s-au bucurat de o foarte buna popularizare, fapt pentru care au creat industria din spatele sportului, deci implicit un numar mare de participanti, atat din partea sportivilor, dar mai ales din partea publicului. Sa luam ca exemplu motociclismul acrobatic...cati dintre noi nu au auzit de un "Back-flip", "Superman, "Tsunami", sau un "No-hander", "No-footer", "Bar-spin" in cazul biciclismului acrobatic? Cu totii suntem de acord ca fac parte din categoria sporturilor extreme, dar daca facem referire la tehnica de control a respiratiei in cazul scufundarilor la adancime "la liber", cati dintre noi mai stiu macar notiuni elementare?



In ceea ce urmeaza voi incerca sa fac o scurta trecere in revista a sporturilor extreme, atat cele popularizate, cat si cele mai putin cunoscute, aceasta nefiind o lista inchisa sau completa, dar sper sa fie indeajuns de consistenta incat sa prind cat mai multe dintre sporturile care au ca apanaj litera "X"; daca incepem in ordine alfabetica, lasand loc de comentarii si sugestii, as porni cu:

BASE jumping

BMX freestyle

Bouldering

Buildering

Bungee jumping

Elevator surfing

Extreme skiing

Free-diving

Caving

Free running / Parkour

Cave diving

Climbing

Whitewater kayaking

Kitesurfing

Kneeboarding

Mountain biking

Mountain boarding

Paintballing

Parachuting

Paragliding

Paramotoring

Poweriser

Whitewater rafting

Skydiving

Skysurfing

Slicky Boarding

Slamball

Skiboarding

Skiing

Skiriding

Snowboarding

Street luge

Surfing

Thong Grabbin'

Unicycling

Urban Golf

Wakeboarding

Water skiing

Windsports

Windsurfing

Drag Racing



Dupa aceasta insiruire de sporturi, consider ca este binevenita o explicare a acestora.

marți, 1 septembrie 2009

Istoria sporturilor extreme



Asa cum spuneam in primul post, inceputul va fi legat de un material scris acum ceva vreme, si anume o istorie a sporturilor purtatoare de "X".

Istoricul sporturilor extreme. X-Sports

Aparitia sporturilor extreme

Salturi in gol, muzica punk, rock, viteza, senzatii tari, multa adrenalina, o gasca de “oameni trazniti”…aceasta este imaginea sporturilor extreme si a practicantilor, asa cum sunt promovate in media…dar haideti sa facem o incursiune mai adanca, cu un ochi mai critic si cu o minte mai deschisa…
Sporturile extreme nu reprezinta o ramura sportiva atat de noua pe cat se crede la prima vedere. De la aparitia oamenilor a existat necesitatea de adrenalina cum la fel de veche
este necesitatea masculilor de a-si arata superioritatea psihicului asupra celorlalti pretendenti la....... diferite beneficii ale liderului in cadrul comunitatii in care traiau.
De exemplu, scufundarile libere sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, si pentru comunitati care nu aveau nici o legatura cu civilizatia, daca ne gandim la pescarii de perle, care se scufundau pentru a culege scoici de pe fundul oceanului - "Vreme de peste trei ore, Lali se scufunda si revine la suprafata; fundul marii nu se zareste, dar dupa cat face pana acolo, adancimea trebuie sa fie de vreo cincisprezece - optsprezece metri. De fiecare data are scoici in sac, iar indianul le desarta in barca" (Henri Charriere, Papillon, vol.1, pag. 213 - 214, Editura Meridiane, Bucuresti, 1972).
Si in prezent exista tari in care culegerea scoicilor pentru perle face parte din economie, iar comunitatile isi castiga existenta in urma pescuitului de scoici, cum ar fi Papua. Bun, aici sigur o sa-mi spuna cineva ca ceea ce am spus este munca si nu are legatura cu sportul, dar pe de alta parte, sportivul din ziua de azi, fie ca e extremer sau nu, oare ceea ce face el ca sport nu este de fapt "daytime job" si nu munceste pentru el? Iar ca pasionat de sport extrem, nu trebuie sa muncesti la fel de mult pentru a evita accidentarile si pentru a impinge lucrurile mai departe decat unde esti in momentul respectiv?!?
In acelasi spirit, pentru a-i convinge pe cei care inca mai considera ca intre munca si sporturile extreme facute din pasiune sau doar ca forma de distractie este o diferenta clara, atunci le amintesc de practicarea bungee-jumping-ului in insulele Oceaniei (Sulawessi, Java) de catre bastinasi, legati de picioare cu liane de mai bine de 200 de ani, mod in care demonstrau ca “boys turned into men”.
Pe de alta parte, sporturile extreme s-au bucurat de o crestere a participantilor, cat si aparitia unor noi sporturi "X" de la mijlocul anilor `80. Totodata nu putem spune ca mintea umana s-a oprit in a aduce noi si noi sporturi, care initial sunt considerate provocari pentru ceilalti, aceasta lume fiind intr-o continua cautare si dezvoltare, dezvoltare care se face simtita la fel de bine si asupra numarului din ce in ce mai mare de femei care incep sa practice aceste activitati, considerate candva exclusiv masculine.

Ca orice lucru inventat cu ceva timp in urma, daca acesta atrage atentia asupra lui, atunci cu siguranta acesta va fi "consumat" de un numar tot mai mare de oameni, si ca orice sistem, acesta este unul deschis, adica energia si informatia circula atat dinspre sport catre sportiv, dar si invers, dinspre sportiv catre sport, acest lucru ducand la evolutia sportului, perfectionarea metodelor si a figurilor, aparitia de noi "tricks", intr-un mod continuu.

Inceput

Salut,
Desi ma gandesc de mult timp sa deschid acest blog, am tot amanat momentul...in primul rand din lene...
Astfel ca intr-o noapte "insomniaca", a venit randul lui, blogul "De meserie calator".
De ce acest blog? Pentru ca vreau sa arat vizitatorilor locurile, de cele mai multe ori neobisnuite, pe care le strabat.
De ce spun neobisnuite...pentru ca de cand ma stiu am fost atras de partea salbatica a planetei si de oamenii simpli, cat mai putin modelati de societatea actuala.
Ce este atat de special la acesti oameni? In primul rand sistemul de valori, complet diferit de ceea ce stim noi, de ceea ce consideram a fi important.
Prin natura meseriei mele am ocazia sa vizitez aceste locuri si sa cunosc acest tip de oameni.
Pentru a va face o idee, ca meserie sunt trainer si instructor de river rafting, si practicant de sporturi cu indicativul ""X"...as in X-treme :)
Primele postari vor fi chestii deja publicate prin diverse alte zone, astfel incat sa pot sa structurez cumva ideile si un curs logic al celor pe care urmeaza sa le scriu.
Asadar, in curand, o istorie a sporturilor extreme...moment in care vreau sa prezint un dicton care mi s-a intiparit foarte bine in cap....We do these things not to escape life, but to prevent life from escaping us.
P.S. Astept si ceva reactii va rog :)